contestație
/kon.tes'ta.ʦi.e/Etimologie
Din franceză contestation < latină contestatio.
Definiții
- cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri (judecătorești) sau prin care se cere anularea ei; (concr.) act întocmit în acest scop.
- plângere îndreptată către un organ ierarhic superior împotriva actelor ilegale (sau considerate nedrepte) comise de organul ierarhic inferior, fapt pentru care se solicită revizuirea sau anularea hotărârii respective.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | contestație | contestații |
| genitiv-dativ | contestației | contestațiilor |
| vocativ | contestație | contestațiilor |
| articulat | contestația | contestațiile |