contenciosul
/kon.ten.ʧiˈo.sul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din contencios.
Definiții
- forma de singular articulat pentru contencios.
contencios
/kon.ten.ʧi'os/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din latină contentiosus (după franceză contentieux).
Definiții
- (în unele state) serviciu pe lângă o instituție publică sau o întreprindere particulară, însărcinat cu apărarea drepturilor și intereselor instituției respective la încheierea de acte juridice sau în fața organelor de jurisdicție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | contencios | contencioase |
| genitiv-dativ | contenciosului | contencioaselor |
| vocativ | contenciosule | contencioaselor |
| articulat | contenciosul | contencioasele |