contemplator
/kon.tem.pla'tor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză contemplateur < latină contemplator.
Definiții
- persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | contemplator | contemplatori |
| genitiv-dativ | contemplatorului | contemplatorilor |
| vocativ | contemplatorule | contemplatorilor |
| articulat | contemplatorul | contemplatorii |
contemplatorul
/kon.tem.plaˈto.rul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din contemplator.
Definiții
- forma de singular articulat pentru contemplator.