← înapoi la căutare

contemplatorul

/kon.tem.plaˈto.rul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din contemplator.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru contemplator.

contemplator

/kon.tem.pla'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din franceză contemplateur < latină contemplator.

Definiții

  1. persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcontemplatorcontemplatori
genitiv-dativcontemplatoruluicontemplatorilor
vocativcontemplatorulecontemplatorilor
articulatcontemplatorulcontemplatorii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică