contemplatoare
/kon.tem.pla'to̯a.re/Etimologie
Din contemplator.
Definiții
- persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | contemplatoare | contemplatoare |
| genitiv-dativ | contemplatoarei | contemplatoarelor |
| vocativ | contemplatoareo | contemplatoarelor |
| articulat | contemplatoarea | contemplatoarele |