conta
/kon'ta/Etimologie
Din franceză compter, italiană contare.
Definiții
- (v.intranz.) a se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva.
- (v.intranz.) a reprezenta o valoare, a avea însemnătate.
- (v.intranz.) (înv.; cu determinări introduse prin prep. „cu”) a ține seama de cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | conta | contau |