← înapoi la căutare

consuetudine

/kon.su.eˈtu.di.ne/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină consuetudo, consuetudinis.

Definiții

  1. (livr.) obișnuință, obicei, deprindere.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconsuetudineconsuetudini
genitiv-dativconsuetudiniiconsuetudinilor
vocativconsuetudineconsuetudinilor
articulatconsuetudineaconsuetudinile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică