constrâns
/kon'strɨns/Etimologie
Din a constrânge.
Definiții
- care este obligat, forțat, silit să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie.
Din a constrânge.
Din latină constringere.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | constrângea | constrângeau |
Sinonime: 1: face, forța, obliga, sili, (livr.) soma, violenta, (pop.) silnici, (înv. și reg.) strânge, (prin Ban.) tipi, (înv.) asupri, îndemna, pripi, silui, strâmtora, (fig.) presa
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică