constructivismul
/kon.struk.tiˈvis.mul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din constructivism.
Definiții
- forma de singular articulat pentru constructivism.
constructivism
/kon.struk.ti'vism/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză constructivisme.
Definiții
- curent artistic apărut după primul război mondial, care concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice (uneori abstracționiste) și care luptă pentru puritatea și simplitatea liniilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | constructivism | — |
| genitiv-dativ | constructivismului | — |
| vocativ | constructivismule | — |
| articulat | constructivismul | — |