construcție
/konˈstruk.ʦi.e/Etimologie
Din franceză construction < latină constructio.
Definiții
- clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care servește la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; (spec.) casă, edificiu, clădire.
- faptul de a construi.
- alcătuire, compunere, structură.
- (la pl.) ramură a economiei naționale care are ca obiect efectuarea de construcții; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul, proiectarea și executarea construcțiilor.
- (lingv.) grup de cuvinte între care există anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele în propoziții și propozițiile în fraze.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | construcție | construcții |
| genitiv-dativ | construcției | construcțiilor |
| vocativ | construcție | construcțiilor |
| articulat | construcția | construcțiile |