constantan
/kon.stan'tan/Etimologie
Din franceză constantan.
Definiții
- aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | constantan | — |
| genitiv-dativ | constantanului | — |
| vocativ | constantanule | — |
| articulat | constantanul | — |