conspirativitate
/kon.spi.ra.ti.viˈta.te/Etimologie
Din conspirativ + sufixul -itate.
Definiții
- păstrare de către o persoană sau de către o organizație a secretului unei acțiuni politice, considerată ilegală de către autorități.
- sistem de metode de muncă ilegală, subordonat promovării unui ideal politic, ideologic de către un grup social, o organizație, un partid puse în afara legii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conspirativitate | — |
| genitiv-dativ | conspirativității | — |
| vocativ | conspirativitate | — |
| articulat | conspirativitatea | — |