consolă
/kon'so.lə/Etimologie
Din franceză console.
Definiții
- mobilă în formă de policioară sau de măsuță rezemată de perete și pe care se așază vaze, statuete etc.
- element arhitectural (ornamental) de lemn, de piatră etc., folosit la sprijinirea unei cornișe, a unui balcon etc.
- element de construcție care iese cu unul dintre capete în afara punctului de reazem, având rolul de a suporta o sarcină pe latura orizontală superioară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | consolă | console |
| genitiv-dativ | consolei | consolelor |
| vocativ | consolă | consolelor |
| articulat | consola | consolele |