consoană
/konˈso̯a.nə/Etimologie
Din franceză consonne, latină consona.
Definiții
- sunet al vorbirii format din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea (urmată de deschidere bruscă) sau prin strâmtoarea acestuia.
- semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | consoană | consoane |
| genitiv-dativ | consoanei | consoanelor |
| vocativ | consoano | consoanelor |
| articulat | consoana | consoanele |