← înapoi la căutare

consistoriul

/kon.sisˈto.rjul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din consistoriu.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru consistoriu.

consistoriu

/kon.sisˈto.rju/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină consistorium, franceză consistoire.

Definiții

  1. adunare de cardinali convocată de papă.
  2. adunare de pastori sau de rabini.
  3. organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconsistoriuconsistorii
genitiv-dativconsistoriuluiconsistoriilor
vocativconsistoriuleconsistoriilor
articulatconsistoriulconsistoriile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică