consistență
/kon.sisˈten.ʦə/Etimologie
Din franceză consistance.
Definiții
- grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare.
- tărie, soliditate, fermitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | consistență | consistențe |
| genitiv-dativ | consistenței | consistențelor |
| vocativ | consistență | consistențelor |
| articulat | consistența | consistențele |