consimțământ
/kon.sim.ʦəˈmɨnt/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a consimți + sufixul -ământ (după franceză consentement).
Definiții
- încuviințare, aprobare, asentiment.
- adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | consimțământ | consimțăminte |
| genitiv-dativ | consimțământului | consimțămintelor |
| vocativ | consimțământule | consimțămintelor |
| articulat | consimțământul | consimțămintele |
consimțământul
/kon.sim.ʦəˈmɨn.tul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din consimțământ.
Definiții
- forma de singular articulat pentru consimțământ.