← înapoi la căutare

consimțământul

/kon.sim.ʦəˈmɨn.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din consimțământ.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru consimțământ.

consimțământ

/kon.sim.ʦəˈmɨnt/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a consimți + sufixul -ământ (după franceză consentement).

Definiții

  1. încuviințare, aprobare, asentiment.
  2. adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconsimțământconsimțăminte
genitiv-dativconsimțământuluiconsimțămintelor
vocativconsimțământuleconsimțămintelor
articulatconsimțământulconsimțămintele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică