consimțământ
/kon.sim.ʦəˈmɨnt/Etimologie
Din a consimți + sufixul -ământ (după franceză consentement).
Definiții
- încuviințare, aprobare, asentiment.
- adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | consimțământ | consimțăminte |
| genitiv-dativ | consimțământului | consimțămintelor |
| vocativ | consimțământule | consimțămintelor |
| articulat | consimțământul | consimțămintele |