consilier
/kon.si.li'er/Etimologie
Din franceză conseiller (refăcut după consiliu și consilia).
Definiții
- sfătuitor, sfetnic.
- grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad.
- (înv.) membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | consilier | consilieri |
| genitiv-dativ | consilierului | consilierilor |
| vocativ | consilierule | consilierilor |
| articulat | consilierul | consilierii |