consignatară
/kon.sig.na'ta.rə/Etimologie
Din consignatar.
Definiții
- persoană care primește în consignație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | consignatară | consignatare |
| genitiv-dativ | consignatarei | consignatarelor |
| vocativ | consignataro | consignatarelor |
| articulat | consignatara | consignatarele |