← înapoi la căutare

consfințire

/kon.sfin'ʦi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a consfinți.

Definiții

  1. acțiunea de a consfinți; stabilire, consacrare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconsfințireconsfințiri
genitiv-dativconsfințiriiconsfințirilor
vocativconsfințireconsfințirilor
articulatconsfințireaconsfințirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică