conservator
/kon.ser.va'tor/Etimologie
Din franceză conservatoire, germană Konservatorium.
Definiții
- instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) și arta dramatică, și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi.
- persoană care păstrează, conservă.
- persoană care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală.
- persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conservator | conservatoare |
| genitiv-dativ | conservatorului | conservatoarelor |
| vocativ | conservatorule | conservatoarelor |
| articulat | conservatorul | conservatoarele |