conservator
/kon.ser.va'tor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză conservatoire, germană Konservatorium.
Definiții
- instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) și arta dramatică, și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi.
- persoană care păstrează, conservă.
- persoană care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală.
- persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | conservator | conservatoare |
| genitiv-dativ | conservatorului | conservatoarelor |
| vocativ | conservatorule | conservatoarelor |
| articulat | conservatorul | conservatoarele |
conservatoare
/kon.ser.va'to̯a.re/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din conservator.
Definiții
- persoană care păstrează, conservă.
- persoană care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală.
- persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | conservatoare | conservatoare |
| genitiv-dativ | conservatoarei | conservatoarelor |
| vocativ | conservatoareo | conservatoarelor |
| articulat | conservatoarea | conservatoarele |