consemnul
/konˈsem.nul/Etimologie
Din consemn.
Definiții
- forma de singular articulat pentru consemn.
consemn
/kon'semn/Etimologie
Din con + semn (după franceză consigne).
Definiții
- totalitatea instrucțiunilor date unei santinele, unui șef de post etc. asupra celor ce trebuie să facă, să păzească sau asupra obiectivului pazei ori gărzii sale.
- interzicere (disciplinară) a ieșirii militarilor din cazarmă pentru un anumit timp.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | consemn | consemne |
| genitiv-dativ | consemnului | consemnelor |
| vocativ | consemnule | consemnelor |
| articulat | consemnul | consemnele |
Sinonime: dispoziție, ordin
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică