consemn
/kon'semn/Etimologie
Din con + semn (după franceză consigne).
Definiții
- totalitatea instrucțiunilor date unei santinele, unui șef de post etc. asupra celor ce trebuie să facă, să păzească sau asupra obiectivului pazei ori gărzii sale.
- interzicere (disciplinară) a ieșirii militarilor din cazarmă pentru un anumit timp.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | consemn | consemne |
| genitiv-dativ | consemnului | consemnelor |
| vocativ | consemnule | consemnelor |
| articulat | consemnul | consemnele |
Sinonime: dispoziție, ordin