consemnațiune
/kon.sem.na.ʦiˈu.ne/Etimologie
Din franceză consignation (refăcut după semn).
Definiții
- operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop; consemnare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | consemnațiune | consemnațiuni |
| genitiv-dativ | consemnațiunii | consemnațiunilor |
| vocativ | consemnațiune | consemnațiunilor |
| articulat | consemnațiunea | consemnațiunile |