conlucrătoare
/kon.lu.krə'to̯a.re/Etimologie
Din conlucrător.
Definiții
- (înv.) colaboratoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conlucrătoare | conlucrătoare |
| genitiv-dativ | conlucrătoarei | conlucrătoarelor |
| vocativ | conlucrătoareo | conlucrătoarelor |
| articulat | conlucrătoarea | conlucrătoarele |