← înapoi la căutare

conlucrare

/kon.lu'kra.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a conlucra.

Definiții

  1. acțiunea de a conlucra; colaborare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconlucrareconlucrări
genitiv-dativconlucrăriiconlucrărilor
vocativconlucrareconlucrărilor
articulatconlucrareaconlucrările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică