conlucrător
/kon.lu.krə'tor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din a conlucra + sufixul -ător.
Definiții
- (înv.) colaborator.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | conlucrător | conlucrători |
| genitiv-dativ | conlucrătorului | conlucrătorilor |
| vocativ | conlucrătorule | conlucrătorilor |
| articulat | conlucrătorul | conlucrătorii |
conlucrătorul
/kon.lu.krəˈto.rul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din conlucrător.
Definiții
- forma de singular articulat pentru conlucrător.