← înapoi la căutare

conlucrătorul

/kon.lu.krəˈto.rul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din conlucrător.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru conlucrător.

conlucrător

/kon.lu.krə'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din a conlucra + sufixul -ător.

Definiții

  1. (înv.) colaborator.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconlucrătorconlucrători
genitiv-dativconlucrătoruluiconlucrătorilor
vocativconlucrătoruleconlucrătorilor
articulatconlucrătorulconlucrătorii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică