conlocuitor
/kon.lo.ku.i'tor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- persoană care locuiește împreună cu altcineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | conlocuitor | conlocuitori |
| genitiv-dativ | conlocuitorului | conlocuitorilor |
| vocativ | conlocuitorule | conlocuitorilor |
| articulat | conlocuitorul | conlocuitorii |
conlocuitorul
/kon.lo.ku.iˈto.rul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din conlocuitor.
Definiții
- forma de singular articulat pentru conlocuitor.