← înapoi la căutare

conlocuitorul

/kon.lo.ku.iˈto.rul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din conlocuitor.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru conlocuitor.

conlocuitor

/kon.lo.ku.i'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. persoană care locuiește împreună cu altcineva.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconlocuitorconlocuitori
genitiv-dativconlocuitoruluiconlocuitorilor
vocativconlocuitoruleconlocuitorilor
articulatconlocuitorulconlocuitorii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică