conlocuitor
/kon.lo.ku.i'tor/Etimologie
Din a conlocui + sufixul -tor.
Definiții
- care locuiește împreună cu altcineva.
Din a conlocui + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conlocuitor | conlocuitori |
| genitiv-dativ | conlocuitorului | conlocuitorilor |
| vocativ | conlocuitorule | conlocuitorilor |
| articulat | conlocuitorul | conlocuitorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică