← înapoi la căutare

conlocuire

/kon.lo.ku'i.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a conlocui.

Definiții

  1. (înv.) faptul de a conlocui; coabitare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconlocuireconlocuiri
genitiv-dativconlocuiriiconlocuirilor
vocativconlocuireconlocuirilor
articulatconlocuireaconlocuirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică