conlocui
/kon.lo.ku'i/Etimologie
Din con- + a locui (după franceză cohabiter).
Definiții
- (v.intranz.) (înv.) a locui împreună cu altcineva; a coabita.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | conlocuea | conlocueau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică