← înapoi la căutare

conjura

/kon.ʒu'ra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză conjurer < latină conjurare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a ruga cu stăruință; a implora.
  2. (v.intranz.) (rar) a conspira, a unelti; a complota.

Declinare

CazSingularPlural
verbconjuraconjurau

conjurată

/kon.ʒu'ra.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din conjurat.

Definiții

  1. rarconspiratoare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconjuratăconjurate
genitiv-dativconjurateiconjuratelor
vocativconjuratoconjuratelor
articulatconjurataconjuratele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică