substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză conjuré.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | conjurat | conjurați |
| genitiv-dativ | conjuratului | conjuraților |
| vocativ | conjuratule | conjuraților |
| articulat | conjuratul | conjurații |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză conjurer < latină conjurare.
Definiții
- (v.tranz.) a ruga cu stăruință; a implora.
- (v.intranz.) (rar) a conspira, a unelti; a complota.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | conjura | conjurau |