conjura
/kon.ʒu'ra/Etimologie
Din franceză conjurer < latină conjurare.
Definiții
- (v.tranz.) a ruga cu stăruință; a implora.
- (v.intranz.) (rar) a conspira, a unelti; a complota.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | conjura | conjurau |
Din franceză conjurer < latină conjurare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | conjura | conjurau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică