conjuncție
/kon'ʒunk.ʦi.e/Etimologie
Din franceză conjunction < latină conjunctio, -onis.
Definiții
- (gramatică) parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție.
- (logică) conectiv („și”) caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și falsă când cel puțin una dintre componente este falsă.
- (astronomie) poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conjuncție | conjuncții |
| genitiv-dativ | conjuncției | conjuncțiilor |
| articulat | conjuncția | conjuncțiile |