conjugare
/kon.ʒu'ga.re/Etimologie
Din a conjuga.
Definiții
- acțiunea de a (se) conjuga și rezultatul ei.
- flexiunea verbului.
- categorie de verbe cu aceeași terminație la infinitiv, care se conjugă în mod asemănător.
- (fig.) îmbinare, împletire.
- (biol.) forma cea mai simplă de fecundație, care constă în unirea temporară a doi indivizi (la infuzori) sau a două celule (la unele alge), urmată de un schimb reciproc de substanțe nucleare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conjugare | conjugări |
| genitiv-dativ | conjugării | conjugărilor |
| vocativ | conjugare | conjugărilor |
| articulat | conjugarea | conjugările |