conjectură
/kon.ʒek'tu.rə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză conjecture < latină conjectura.
Definiții
- părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | conjectură | conjecturi |
| genitiv-dativ | conjecturii | conjecturilor |
| vocativ | conjectură | conjecturilor |
| articulat | conjectura | conjecturile |
conjectura
/kon.ʒek.tuˈra/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză conjecturer.
Definiții
- (v.tranz.) a judeca după aparențe, a face o conjectură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | conjectura | conjecturau |