← înapoi la căutare

conjectura

/kon.ʒek.tuˈra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză conjecturer.

Definiții

  1. (v.tranz.) a judeca după aparențe, a face o conjectură.

Declinare

CazSingularPlural
verbconjecturaconjecturau

conjectură

/kon.ʒek'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză conjecture < latină conjectura.

Definiții

  1. părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconjecturăconjecturi
genitiv-dativconjecturiiconjecturilor
vocativconjecturăconjecturilor
articulatconjecturaconjecturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică