conifer
/ko.ni'fer/Etimologie
Din franceză conifère < latină conifer.
Definiții
- (bot.) (la pl.) ordin de arbori cu canale secretoare de rășină, cu frunze (aproape totdeauna) persistente, în formă de ace sau de solzi, cu flori unisexuate, conice și cu semințe aripate; (și la sg.) arbore sau arbust care face parte din acest ordin.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conifer | conifere |
| genitiv-dativ | coniferului | coniferelor |
| vocativ | coniferule | coniferelor |
| articulat | coniferul | coniferele |