conicitate
/ko.ni.ʧi'ta.te/Etimologie
Din franceză conicité.
Definiții
- mărimea caracteristică a unui trunchi de con drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia; (p.ext.) formă conică. (p. ext.) formă conică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conicitate | conicități |
| genitiv-dativ | conicității | conicităților |
| vocativ | conicitate | conicităților |
| articulat | conicitatea | conicitățile |