congruență
/kon.gruˈen.ʦə/Etimologie
Din franceză congruence < latină congruentia.
Definiții
- acord, concordanță, coincidență.
- (mat.) relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg.
- însușirea de a fi congruent.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | congruență | congruențe |
| genitiv-dativ | congruenței | congruențelor |
| vocativ | congruență | congruențelor |
| articulat | congruența | congruențele |