congregație
/kon.greˈga.ʦi.e/Etimologie
Din franceză congrégation < latină congregatio.
Definiții
- (în biserica catolică) ordin monahal.
- ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială.
- organizație religioasă catolică, alcătuită din clerici și din laici în scopul intensificării propagandei religioase.
- departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal.
- ședință de studiu a sinoadelor generale; (p.ext.) adunare religioasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | congregație | congregații |
| genitiv-dativ | congregației | congregațiilor |
| vocativ | congregație | congregațiilor |
| articulat | congregația | congregațiile |