conglăsuire
/kon.glə.su'i.re/Etimologie
Din a conglăsui.
Definiții
- (înv.) acțiunea de a conglăsui și rezultatul ei; aprobare, învoire, acord unanim.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conglăsuire | conglăsuiri |
| genitiv-dativ | conglăsuirii | conglăsuirilor |
| vocativ | conglăsuire | conglăsuirilor |
| articulat | conglăsuirea | conglăsuirile |