congeminație
/kon.ʤe.mi'na.ʦi.e/Etimologie
Din latină congeminatio, franceză congémination.
Definiții
- rarformație dublă simultană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | congeminație | — |
| genitiv-dativ | congeminației | — |
| vocativ | congeminație | — |
| articulat | congeminația | — |