confrate
/kon'fra.te/Etimologie
Din con + frate (după franceză confrère).
Definiții
- coleg de profesiune, tovarăș de meserie.
- (înv.) tovarăș de conspirație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | confrate | confrați |
| genitiv-dativ | confratelui | confraților |
| vocativ | confrate | confraților |
| articulat | confratele | confrații |