confirmare
/kon.fir'ma.re/Etimologie
Din a confirma.
Definiții
- acțiunea de a confirma și rezultatul ei; întărire, adeverire.
- declarație prin care o persoană, îndreptățită să ceară anularea unui act, îl recunoaște valabil.
- aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de către organul competent.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | confirmare | confirmări |
| genitiv-dativ | confirmării | confirmărilor |
| vocativ | confirmare | confirmărilor |
| articulat | confirmarea | confirmările |