confidentă
/kon.fi'den.tə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- persoană căreia i se fac confidențe; (p.ext.) prietenă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | confidentă | confidente |
| genitiv-dativ | confidentei | confidentelor |
| vocativ | confidento | confidentelor |
| articulat | confidenta | confidentele |
confidență
/kon.fi'den.ʦə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză confidence < latină confidentia.
Definiții
- încredințare, mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine; destăinuire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | confidență | confidențe |
| genitiv-dativ | confidenței | confidențelor |
| vocativ | confidență | confidențelor |
| articulat | confidența | confidențele |