confident
/kon.fi'dent/Etimologie
Din franceză confident < latină confidens, confidentis.
Definiții
- persoană căreia i se fac confidențe; (p.ext.) prieten.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | confident | confidenți |
| genitiv-dativ | confidentului | confidenților |
| vocativ | confidentule | confidenților |
| articulat | confidentul | confidenții |