confesor
/kon.fe'sor/Etimologie
Din franceză confesseur < latină confessor.
Definiții
- preot care spovedește; duhovnic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | confesor | confesori |
| genitiv-dativ | confesorului | confesorilor |
| vocativ | confesorule | confesorilor |
| articulat | confesorul | confesorii |