conferință
/kon.fe'rin.ʦə/Etimologie
Din franceză conférence < latină conferentia.
Definiții
- expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul științei, artei, politicii etc., cu intenția de a informa, de a instrui, de a omagia etc.
- reuniune a reprezentanților unor state, ai unor organizații politice, științifice etc., cu scopul de a dezbate și de a hotărî asupra unor probleme curente și de perspectivă ale activității lor.
- for superior al unei organizații de partid, care se întrunește pentru a dezbate probleme ale activității organizației, a alege organele sale de conducere etc.
- consfătuire, convorbire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conferință | conferințe |
| genitiv-dativ | conferinței | conferințelor |
| vocativ | conferință | conferințelor |
| articulat | conferința | conferințele |